Ce este viața? Viața este șansă, fericire, libertate și drumuri noi de străbătut; este întotdeauna o continuă speranță, o năzuință a fericirii și un continuum de decepții, fără de care nu ar fi posibilă… viața! Pentru unii este o bucurie, pentru alții un chin; unora li se pare o sărbătoare, alții o văd ca o povară. Unii spun că viața este ceea ce vrei tu să fie, alții că sunt prea multe lucruri care îi umbresc lumina. Se întîmplă din păcate de multe ori ca viața să-ți ofere o altă perspectivă asupra realității decît cea pe care o vrei tu: sărăcia, boala, necesitățile zilnice pe care e greu să le satisfaci să te aducă în pragul disperării și deznădăjduit să cauți ajutor. Se întîmplă ca exact în momentul cînd atît energia, cît și forța te părăsesc, să fii lăsat să-ți duci viața de azi pe mîine la discreția sorții și la bunăvoința celorlați. Nici mîndria și nici amintirea unei vieți demne, apuse nu mai au rezistență în fața bolii, sărăciei și neputinței. În astfel de momente oricine îți oferă o mînă de ajutor și o bucată de pîine reprezintă un trimis al Providenței divine. Zi de zi, la ”Casa Providenței” vin peste o sută de bătrîni, pentru a primi un prînz cald, un zîmbet, o vorbă bună, medicamente care să le ușureze durerea din trup și desigur dragoste și bunăvoință care le alină durerea și singurătatea din suflet. Bunicii și bunicuțele noastre (nu greșim și nici nu exagerăm cînd spunem asta) vin nu doar pentru a avea pîine și mîncare caldă, gătită cu grijă de bucătari iscusiți, ci și pentru a socializa, a simți viața și a primi puțin din dragostea oferită aici. Un zîmbetul de întîmpinare, o vorbă caldă le umple ziua și le domolește durerea din oase.

În aceeași ordine de idei, viața este bucurie, dorință de a crește, de a fi de folos celorlalți. Să fii copil e o binecuvîntare, să ai copii e un dar dumnezeesc dar și o responsabilitate socială și morală colosală, știind că de tine, de educația pe care le-o dai, depinde felul în care vor privi acești copii viața. Copiii sunt bucuria vieții și credem că nu există părinte care să nu vrea tot ce e mai bun pentru odrasla lui, care să nu dea de la sine tot pentru a-și vedea copilul în rînd cu lumea, sănătos și apreciat. Fiind părinte îți vrei copilul la adăpost de jungla străzii, de intemperiile subculturale ale societății, de vulnerabilitățile perioadelor de vîrstă prin care trec. Pentru copii, pentru zîmbetul lor și întru susținerea efortului de ai crește al părinților lor se deschid zilnic ușile centrului de zi pentru copii și grădiniței. Copiii de la centrul de zi, cu zîmbet sincer și dornici de cunoaștere vin din familii social vulnerabile, a căror părinți reușesc, dar mai greu, să facă față responsabilităților familiale. E o mare bucurie pentru copii și pentru părinți că găsesc în fiecare zi aici un grup cu interese asemănătoare, cu care pot să-și petreacă timpul și să se simtă printre prieteni, să-și facă temele într-o atmosferă calmă și să știe că pot apela la ajutor cînd au nevoie. Tot pentru ei, ”Casa Providenței” deschide zilnic ușile centrului de educație preșcolară(grădinița) în care copii vin, aduși de părinții lor, să descopere lumea îndrumați de educatori iscusiți și de surorile providenței, care împreună au grijă să le făurească cele mai interesante și colorate povești despre lume.