Pe data de 25 iunie, voluntarii Casei Providenței împreună cu coordonatorii săi, au pornit într-o aventură, la Peștera Surprizelor, din r-nul Criuleni. Peștera reprezintă o rețea de galerii alcătuite din crăpături și goluri greu de parcurs și are o lungime de peste 1700 metri.

Voluntarii au avut drept scop dezvoltarea spiritului de echipă, perfecționarea abilităților și colectarea unor noi emoții. Cu toate că parcurgerea peșterii a fost una dificilă și puțin înfricoșătoare, toți participanții aventurii s-au descurcat cu însărcinările propuse și au depășit propriile frici cu sprijinul instructorilor speologi.

Nu a lipsit nici partea distractivă. În urma escaladării galeriilor întunecoase, voluntarii au organizat un picnic însoțit de activități recreative.

Unii dintre voluntarii-participanți și-au împărtășit impresiile și emoțiile acumulate:

„Excursia la Peștera Surprizelor a fost, după părerea mea, foarte interesantă. A fost ceva neobișnuit și cu adevărat plin de surprize. Mi-au plăcut încercările la care am fost expuși în anumite momente, care au întărit și mai mult spiritul de echipă și ajutorul reciproc. Uneori mai greu, alte ori mau ușor, cu toții cred că am avut o experiență de neuitat care ne-a lăsat impresii frumoase.” Ana Fomov.

„Mi-a plăcut foarte mult și mă bucur că mi-am depășit propriile frici. Am petrecut o zi frumoasă alături de persoanele care nu-mi permiteau să cad în nici nu caz, atât la propriu, cât și la figurat.” Iulia Valoveț.

„Consider că Peștera Surprizelor a devenit un simbol pentru voluntarii Casei Providenței, deoarece doar cu ajutorul ei am putut să consolidăm echipa noastră și să ne facem mai apropiați. În momentul când ne aflam în interiorul peșterii nu mai duceam cont de timp însă duceam cont de viața noastră și a persoanei care se afla în echipă.” Lina Nicu

„Pentru mine peștera a fost o experiență în care am descoperit multe aspecte deosebite din caracterul și personalitatea fiecărui voluntar cu care colaborez umăr la umăr” Chimia Ascherova.

„Am petrecut o experiență frumoasă în peșteră. Acolo cu toții ne-am distrat și ne-am uimit de ce locuri frumoase are și Moldova noastră. Peștera a fost plină de noi și noi încercări. Escaladări în sus și-n jos, târâre, discuții când mai aprinse, când mai romantice și priveliști foarte frumoase. Cele mai înspăimântătoare locuri pentru mine au fost găurile mici prin care trebuia să ne strecurăm. De ce-s înspăimântătoare (?) pentru că nu credeam că voi putea trece prin ele sau să nu rămân blocat, până la final am trecut și de ele, anume această provocare m-a făcut să înțeleg că tot ce ni se pare în viață înspăimântător sau imposibil nu este anume așa . Principalul să avem curajul pentru cel puțin o încercare ce nu costă nimic, rezultatul putând fi în schimb – valoros. Felul în care ne-am ajutat să trecem obstacolele m-a facut sa înțeleg că suntem totuși un colectiv unit și care nu lăsăm ca unul din noi să sufere.” Petru Bivol.

„Vă spun sincer, în dimineața zilei, nu credeam că toți vor trece macar 100 metri din peșteră, însă am greșit. Pentru mine a fost o surpriză că toate fetele eu reușit să treacă peștera fără multe frici. Eu m-am temut și cred că toți s-au temut. Când vezi sute de tone deasupra ta care, par să se prăbușească, prăpastiile în care nici cu lanterna nu se vede sfărșitul sau spațiile atât de înguste că nici nu poți respira – toate acestea te fac să ceri și oferi sprijin celor din apropierea ta. Cred că ar fi fost mult mai greu dacă nu ne ajutam reciproc cu o mâna întinsă sau cu un cuvânt de încurajare. Consider că peștera ne-a învățat să prețuim viața și relațiile de prietenie.” Nicolai Kirnev.

“Pentru mine a fost o experiență de neuitat. Erau momente când mi-era foarte tare frică, și n-am crezut că mai pot merge, dar eu am putut să-mi depășesc frica și am mers înainte, am ieșit prima din peșteră. Excursia aceasta mi-a arătat că pot să fiu mai mare decât propria-mi frică.” Elena Mühlichen.

Lina Nicu