„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus”

Liniște, frumusețe, bucurie, binecuvântare. Aceasta au găsit bătrânii centrului de zi în vizită la Mănastirea Suruceni. La o distanță de câțiva kilometri de Chișinău, pe o colină împădurită, înconjurată de vii și livezi am găsit acest pribeag mult dorit.

Istoria ne povestește că anul întemeierii este considerat 1785, ceea ce conferă acestui loc o frumusețe și o însemnătate mai mare.

Bătrânii au cunoscut istoria fondării mănăstirii, descoperind așa personalități ca boierul Casian Suruceanu, cel care conform povestirilor a dăruit locul, unde acum este amplasată mănăstirea și pe Iosif din Muntenegru, care împreună cu un grup de săteni a defrișat pământul împădurit și a început construirea unei biserici de lemn, carte astăzi poartă denumirea “Mănăstirea cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Sursele de arhivă ne informează că acest loc sfânt întâmpina situații destul de precare pe parcursul anilor, însă, într-un final a reșit să devină o mănăstire de călugărițe, care zi de zi îl slujesc și îl laudă pe Domnul.

Beneficiarii centrului de zi au fost foarte curioși în descoperirea acestui loc sacru, au cunoscut evoluția construirii, au văzut icoanele sfinte și au împărtășit bucuria timpului petrecut împreună.

Au fost colectate emoțiile, care după spusele bătrânilor, cu timpul se vor transforma în amintiri de valoare.

Text: Iulia Valoveț