La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă.

Mihai Eminescu

Iar Micului Prinț de la Casa Providenței i-au fost deajuns patru săptămâni pentru a zbura de la asteroid la asteroid, de la planetă la planetă, din floare-n floare, da le copil la copil, pentru a răspândi prietenia și iubirea. Patru săptămâni de poveste, alături de micuțul prieten al lui Antoine de Saint-Exupéry, de floarea sa, de vulpe, aviator și geograf. O lume în miniatură, cu toate frumusețile și căderile sale, și un mic explorator, curat ca aripile îngerilor, descoperind universul, la fel precum picii de la Tabăra „Pictează Vara în Culori”.

Călătorind de pe un asteroid pe altul, „micii prinți” au putut afla secretele lumii, tainele frumuseții, prețul iubirii și valoarea sacrificiului. Aviatorul l-a învățat pe micuț ce este curajul și dreptatea. Pustiul ce este greutatea și lupta pentru reușită. Dansurile i-au învățat ce înseamnă frumusețea întregii lumi create cândva de Dumnezeu și da-te anume lor, copiilor.

A urmat întâlnirea „istorică” cu Regele, care l-a învățat pe Micul Prinț despre responsabilitatea puterii, dar și temnița în care se află cel ce dețin puterea, devenit dependent de necesitatea de a porunci. O lecție de învățat atât pentru copii, cât și pentru voluntari. Întâlnirea cu lampagiul, în aceeași zi, a făcut o demonstrație de disciplină și dedicație, dar și o învățătură, că atunci când lucrurile merg prost, nu trebuie să te temi să faci schimbări.

Dar fără eroismul și devotamentul voluntarilor, eroul nostru nu ar fi putut găsi secretul oamenilor. Geograful le-a arătat că poți ști totul, dar dacă nu simți nimic, rămâi o enciclopedie fără rost.

Și apoi a venit vulpea, mica și nevinovata ființă. Ea l-a învățat pe Micul Prinț iubirea absolută, dedicația necondiționată. Ea l-a învățat pe Micul Prinț că atunci când iubești nu ții cont de nimic, și nimic nu există în afară de ea.

Finalul. Tragic. Frumos. Fermecător. Micul Prinț se întoarce la floarea sa. Picii noștri se întorc la casele lor, pentru a crea o lume mai bună. Voluntarii noștri rămân la Casa Providenței, pentru pune piatra de căpătâi. Copii se vor întoarce pentru a striga, cânta, dansa, neasculta și crea astfel Împărăția lui Dumnezeu.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Astăzi Micul Prinț nu e, nici Antoine de Saint-Exupéry. Dar în Chișinău și Zârnești sunt acum 200 de mici prinți, gata să dăruiască tuturor oamenilor pe care-i întâlnesc înțelepciunea vulpii, disciplina lampagiului, erudiția geografului și puritatea florii. Copii ce vor răspândi lumină și vor aduce lumii cel mai mare dar, pe sine. Mântuitorul spunea: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei”. La fel, fiind voluntar la Tabăra „Pictează Vara în Culori”, poți înțelege valoarea și semnificația reală a cuvintelor Sfântului Filip Neri: Preferisco il paradiso!!!

Autor: Mihail Țurcanu