Home > Voluntari > Diana Cibotari
Diana Cibotari
Republica Moldova

Povestește-ne ceva despre tine, de exemplu care este cartea ta preferată, ce oameni te inspiră cel mai mult sau muzica pe care o adori să o asculți atunci când ești fericit.

Sunt o fire foarte sensibilă și copilăroasă, uneori poate prea copilăroasă, dar când vine vorba de lucruri importante îmi place să fie pus la punct orice detaliu. Cartea care m-a marcat este o una din repertoriul scriitoarei române Irina Binder ” Fluturi”, este un roman de dragoste inspirat dintr-o poveste reală. În această carte se regăsesc trăirile omenești: rătăciri, slăbiciuni, secrete, greșeli, alegeri, pierderi și deziluzii, și m-a marcat din cauza faptului că m-am regăsit în pielea personajului principal. Întotdeauna am fost inspirată de oamenii care nu se gândesc numai la sine, dar și la cei din jurul lor. În ceea ce privește muzica care iubesc să o ascult când sunt fericită, e dificil de spus, pentru că ascult tot genul de muzică, dar mai aproape de inimă îmi este o interpretă canadiană, de origine algeriană, Zaho, fiindcă mă regăsesc în felul ei de a fi și îmi place enorm genul de muzică care îl interpretează, și vocea ei.

De ce ai ales activitatea de voluntariat și nu alta?

Întotdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii, pe măsura posibilităților, și cred că activând ca voluntară este cea mai bună oportunitate pentru a face ceva de la care să primesc plăcere și ar aduce beneficii și altor persoane nu numai mie.

Te ajută cu ceva, în viața de zi cu zi,activitatea de voluntariat?

Activitatea de voluntariat mi-a schimbat viața colosal! De când sunt voluntară am început să prețuiesc fiecare moment al vieții, și datorită bătrâneilor am primit o lecție frumoasă, și anume oricât de grea ar fi viața trebuie să continuăm să luptăm pentru a putea supraviețui. Activând ca voluntară am învățat să mă bucur de lucruri mărunte și m-am convins încă o dată că totul e mai frumos atunci când este împărtășit.

Cum ai aflat despre Fundația de Binefacere “Casa Providenței”și de când ești voluntară aici?

Inițial aflasem despre Casa Providenței de la un prieten cu câțiva ani în urmă, dar din indisponibilitate de timp nu am reușit să mă alătur, dar nici nu știam exact ce se face aici,ca mai târziu să văd o postare a unui alt prieten pe facebook, și am zis că acest lucru nu este întâmplător. Astfel în urma cu 2 luni m-am alăturat și eu acestei frumoase echipe. Și cred că așa Dumnezeu a dorit să mă aducă mai aproape de El, pentru că acolo unde se fac lucruri minunate, neapărat și El este prezent.

Care sunt așteptările tale de la activitatea de voluntariat?

Cea mai mare așteptare este trăirea unei noi experiențe frumoase, cunoașterea unei noi lumi, o lume mai bună unde motoul principal este ”Bine faci, bine găsești”.

Care este cea mai frumoasă/ marcantă sau amuzantă experiență legată de voluntariat?

Cred că cea mai frumoasă experiență trăită la Casa Providenței este ziua când s-a sărbătorit Dragobetele, și anume expoziția făcută de bătrânei pe data de 22 februarie. M-a impresionat enorm dăruirea de sine în lucrurile confecționate de doamnele participante la expoziție și m-au marcat enorm istorioarele de viață a fiecărei persoane care a avut curajul să povestească istoria primei lor iubiri, a fost un moment magic, emoțiile acestor bunei erau atât de sincere încât m-au atins până la lacrimi.

Reieșind din faptul că majoritatea super-eroilor sunt voluntari, dacă ai avea ocazia să fii unul dintre ei, cum te-ai numi și care ar fi funcția ta?

Întotdeauna am avut un vis, și anume ca lumea din jur să fie mai bună, ca oamenii să uite de ură, și toți să ofere ceva aproapelui lor necondiționat. Ei bine dacă aș avea posibilitatea să devin un super-erou, mi-aș dori să combin trei super-eroi într-unul, și anume aș lua întruchiparea lui Wander Women, puterea de telepatie a Profesorului X, pentru a putea să mă deplasez mai rapid acolo unde este nevoie de nimicirea răului, și aș vrea să am puterea magică a Dr. Strange, astfel prin magie voi putea semăna bunătate peste tot. Nu știu dacă aș avea un nume, mi-aș dori să fiu ca o persoană care activează din umbră, nimeni să nu-mi știe identitatea, dar toți să-mi aștepte prezența, și funcția care ar trebui să o îndeplinesc ar fi lupta cu răul.

Ce sfat le dai tinerilor din zilele noastre?

Cred că le-aș da același sfat care l-am primit de la o profesoară de-a mea și anume : ” Nu lăsa-ți pentru mâine ceea ce pute-ți face astăzi, mâine ar putea fi prea târziu.”

Mulțumim 🙂