• Germania
• Actuali

Povestește-ne ceva despre tine.

Mă numesc Lorenzo. Am 19 ani, dar în Ianuarie fac 20. Anul acesta, în iunie, am absolvit școala și am obținut calificarea necesară pentru a începe studii universitare. La moment activez la „Casa Providenței”, în Moldova, ca voluntar. Am o sora mai mare, care în curând va termina studiile și va începe să lucreze. Ambii părinți și restul familiei mele sunt originari din România, dar nu locuim cu toții acolo. Eu, părinții mei și sora mea locuim în Germania. Părinții mei se află în Germania de mai mult de 20 de ani. Unele dintre rudele mele de asemenea trăiesc în Germania, dar majoritatea au rămas în România, iar alții au plecat în Franța și Spania.

În timpul liber, în mare parte stau la calculator jucând jocuri video, privesc videouri pe YouTube, iar uneori lucrez launele programe complicate, cum ar fi modificatori de sunet sau editare de imagini. De asemenea mergeam la sala sportivă când aveam timp, până nu a apărut Covid.

M-am reînregistrat la sală și am început să citesc cărți. Încă stau preponderent la calculator, dar micșorez constat timpul petrecut la monitor. Tind, în viitor, să îmi ocup timpul cu activități mai productive, cum ar fi să învăț limba franceză și să învăț skateboarding. Acestea sunt scopurile mele și sper să le pot atinge, măcar câteva dintre ele, înainte de a pleca înapoi în Germania.

Când, cum și de ce ai decis să faci voluntariat?

Ultimii ani de școală au fost foarte dificili. Nu numai din cauza materialului educațional dificil ce a trebuit să-l studiem, ci și din cauza pandemiei. Zilele treceau din ce în ce mai greu pe măsură ce ne apropiam mai mult de examenele finale. Am fost nevoiți să învățăm o multitudine de lucruri dificile în circumstanțe complicate, cum ar fi lecțiile online sau purtarea măștilor la lecțiile cu prezență fizică. Acela a fost momentul în care am realizat că nu pot continua în asemenea condiții, ce ar fi persistat dacă mă decideam să continui studiile sau să învăț o profesie. Vroiam ceva ce putea să mă scoată din acea rutină de stres și presiune constantă, deci am decis să călătoresc în altă țară. Cât timp am căutat organizații care făceau asemenea lucru posibil, am ajuns la concluzia că vreau să lucrez cu vârstnicii. Îmi place mult să le ascult istoriile din viața lor, și să compar experiența lor cu a mea, și astfel să văd schimbarea în societate și să observ ce lucruri erau mai bune în trecut și ce lucruri sunt mai bune acum.

De ce ai ales Moldova? De ce anume „Casa Providenței”?

Eu nu am ales Moldova din propire inițiativă, ci mi-a fost recomandată. Țările mele preferate în care aș dori să călătoresc sunt Franța și Anglia. Dar am văzut Moldova ca o opțiune mai bună, aceasta fiind mult mai diferită de Germania. Deja îmi imaginam cum arată Moldova, deoarece am vizitat deseori România, a cărei parte coponentă a fost Moldova în trecut. Condițiile de trai sunt mult mai diferite decât cele din țările vestice, acestea fiind mai proaste și țara mai puțin dezvoltate. Astfel, am decis să călătoresc în Moldova și să trăiesc un an acolo, unde este cel mai mult nevoie de ajutorul meu. La urma urmei, erau destui voluntari doritori de a pleca în Franța sau Anglia.

Ai avut un șoc cultural?

Nu neapărat. Am trăit în România timp de un an și am terminat clasa a 2-a acolo. Atunci am avut un mare șoc cultural. Dar de atunci, sunt obișnuit cu mentalitatea oamenilor și cu oamenii. Din acest motiv mi-a fost mai ușor să creez o legătură cu persoane noi și să mă acomodez la casa mea nouă în Moldova.

Ce ai învățat nou?

De când am ajuns aici unica aptitudine pe care am dezvoltat-o este cea de a găti. Poate nu gătesc cel mai bine, dar e suficient pentru mine. Oricum, în afară de aceasta am învățat sau mai bine spus am acumulat noi experiențe, pentru o viața înainte.

Ce așteptări ai spre finalul perioadei de voluntariat?

Sper să-mi ating toate scopurile care mi le-am pus în acest an sau măcar să fiu aproape de a le atinge. Mă străduiesc să devin o persoană nouă, dedicată, curajoasă și unică.

Cum ai caracteriza Moldova în 3 cuvinte? De ce?

Săraci. Indiferenți. Realiști.
Moldova este cea mai săraca țară din Europa și aceasta se observă. Oamenii de aici au învățat cum să se descurce în această situație. Ei nu simt nevoia de a avea tot ce e mai bun în lume. De aceea, majoritatea dintre ei sunt cât se poate de realiști. Fiecare știe ce înseamnă să lucrezi din greu, pentru a putea asigura familiei siguranță și satisfacerea necesităților. Desigur că sunt și excepții, oameni care au mulți bani și se cred mai presus ca ceilalți. Dar acest tip de oameni sunt peste tot unde circulă bani. Chiar și in țări ca Moldova.